Drept civil
Drept civil
Acordul de mediere poate sta la baza tranzacțiilor dintre părți și poate duce la stingerea unui proces început sau poate prîntâmpina nașterea unui litigiu.
Tranzacţia părţilor va fi consfinţită sub forma unei hotărâri de expedient si poate fi dată chiar în camera de consiliu, de un singur judecător, în ziua în care părțile se infățișează, potrivit art. 271 C. pr. civ.
În acest fel, părțile beneficiază de beneficii care privesc celeritatea soluționării cauzei, caracterul nepublic al intâlnirilor, durata redusă a procedurii, posibilitatea restituirii taxei de timbru, caracterul executoriu al hotărârii de expedient si posibilitatea unor costuri reduse, etc.
Art. 2, alin.5 din Legea medierii, ne arată că părțile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune, iar alin. 4 al aceluiași articol arată că nu fac obiectul medierii drepturile strict personale, cele privitoare la statutul persoanei, precum și drepturi de care părțile nu pot să dispună prin convenție sau în alt mod, potrivit legii.
Concret, pot face obiectul medierii neînțelegerile privind vecinătatea, strămutarea de hotare, posesia bunurilor mobile și imobile, contractele civile, posibilitatea de eșalonare a unei plăți, pretenții, grănițuiri, împărțirea unui bun comun, obligația de a executa o lucrare, obligații ale părților născute din lege, etc.;
Procesul de mediere se desfășoară în limitele și condițiile prevăzute de lege, sub coordonarea unui mediator-persoană terță și neutră, ales și investit cu încredere de către părțile aflate în conflict.
Părțile pot participa la ședința de mediere personal sau prin reprezentant împuternicit cu procură specială, pot fi asistate de avocat sau, în anumite condiții, însoțite de alte persoane, specialiști, etc.
Soluționarea disputei prin mediere poate avea ca efect preîntâmpinarea unui litigiu, sau stingerea lui, dacă se află pe rolul unei instanțe de judecată.
Dacă părțile apelează la mediator în timpul unui proces aflat deja pe rolul instanței de judecată, acestea pot solicita instanței suspendarea procesului în vederea stingerii conflictului pe cale amiabilă, pentru o perioadă de maxim 3 luni.
Acordul de mediere este forma scrisă a înțelegerii părților, ca rezultat al negocierilor asupra disputei. Înțelegerea poate fi totală sau poate fi parțială, caz în care, pentru partea nesoluționată părțile vor continua să depună probe în fața instanței.
Medierea inițiată după emiterea unei hotărâri judecătorești poartă avantajul prin care părțle pot evita cheltuielile ocazionate de procedura executării silite, iar Acordul mediere va evidenția înțelegerea cu privire la modalități, condiții si surse certe și viabile pentru realizarea obligației prevăzute în titlul executoriu (art. 2267, alin.1, NCC).
Acordul de mediere va fi semnat de părți și de mediator și va avea valoarea unui înscris sub semnătura privată, cu caracter obligatoriu pentru părți.
Acordul de mediere ( învoiala părților ), poate dobândi formula executorie prin consfintirea sa de către instanța competentă, autentificarea de către un notar public sau atestat de către un avocat. exceptând situațiile în care Acordul de mediere are ca obiect transferul dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale, caz în care acesta va fi înaintat fie instanței judecătorești, fie notarului public, în vederea verificării și atestării legalității sale (acestea putând aduce, dacă este nevoie, modificări sau completări, cu acordul părților), sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța competentă să consfințească Acordul de mediere este judecătoria în raza căreia una dintre părți își are domiciliul, precum și judecătoria în raza căreia se află biroul de mediere sau alt loc unde s-a încheiat acordul de mediere.
Sub aspect financiar, OUG 80/201, art. 11, alin.1, lit. a, stipulează că timbrarea cererilor prin care părțile solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să le consfințească înțelegerea cuprinsă în Acordul de mediere este prevăzută cu o taxă de 20 lei.
Atunci când Acordul de mediere privește transferul dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la taxa fixă de 20 lei se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acțiunea in revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat.
De asemenea, în cazul în care Aordul de mediere are ca obiect partajul de bunuri comune sau succesorale, la taxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei calculate.
Avantajele medierii
Dincolo de avantajele de principiu care stau la baza procedurii de mediere (caracterul voluntar, echidistanța mediatorului, cadrul privat si confidențialitatea), medierea ramâne cea mai potrivită alegere pentru stingerea unei dispute aflată în orice stadiu al evoluției sale, cu costuri optime atât sub aspectul timbrajului, cât și al evitării unor cheltuieli conexe, uneori imposibil de justificat si de recuperat, așa cum am descris mai sus, în funcție de momentul încheierii Aordului de mediere;
– pentru medierea unei dispute nu se percep taxe judiciare și nici administrare de probe sau expertize, iar asistența juridică este opțională;
– sub aspectul stingerii disputei, părțile au putere deplină în negocieri și în acceptarea unei soluții în termene și condiții conforme cu interesele proprii, fără intervenția punitivă a unui terț (judecătorul).
– prin mediere sporesc șansele de recuperare a prejudiciului, înțelegerea cuprinsă in Acordul de mediere având la baza surse certe de acoperire;
– timpul de soluționare a disputei, respectiv, de recuperare a prejudiciului cauzat este mult mai redus prin mediere (câteva ore sau zile prin mediere versus ani de zile pe calea instanței).