Drept penal
Medierea în Dreptul Penal
Medierea conflictelor rezultate în urma săvârșirii unor fapte de natură penală răspunde nevoilor victimei și poate avea ca efect exonerarea de răspundere penală pentru inculpat.
Despre soluționarea conflictelor pe cale amiabilă în materie penală, practica demonstrează că medierea reprezintă una dintre cele mai interesante opțiuni pentru părți și poate sta la baza soluționării atât a laturii penale, cât și a laturii civile ale unei cauze penale.
Procedura medierii este pretabilă infracțiunilor pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală și are ca scop protejarea echidistantă a drepturilor părților printr-o negociere facilitată de un mediator.
Următoarele tipuri de infracțiuni pot fi supuse medierii:
– conform art. 67 alin. 2: „În latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală”,
– Lovirea sau alte violențe (art. 193), vătămarea corporală din culpă (art. 196), amenințarea (art. 206), hărțuirea (art. 208), violul (art. 218, alin. 1, 2 și 5), agresiunea sexuală (art. 219, alin. 1 și 5), hărțuirea sexuală (art. 223), violarea de domiciliu (art. 224), violarea sediului profesional (art. 225), violarea vieții private (art. 226), divulgarea secretului profesional (art. 227), furtul (art. 228), furtul calificat (art. 229), furtul în scop de folosință (art. 230), faptele săvârșite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta (art. 231), abuzul de încredere (art. 238), abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor (art. 239), bancruta simplă (art. 240), bancruta frauduloasă (art. 241), gestiunea frauduloasă (art. 242), abuzul de putere (art. 245), distrugerea (art. 253, alin. 1, 2 și 6), tulburarea de posesie (art. 256), asistența și reprezentarea neloială (art. 284), nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 287, alin. 1, lit. d-g, alin. 2), violarea secretului corespondenței (art. 302), abandonul de familie (art. 378), nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor (art. 379), împiedicarea exercitării libertății religioase (art. 381).
Părțile pot apela la serviciile unui mediator împreună sau separat, din proprie inițiativă sau la recomandarea organelor judiciare, care, conform art. 81 și 83 din Noul Cod de Procedură Penală, au obligația de a le face cunoscut acest drept, fără a le putea constrânge.
Medierea penală poate avea loc înainte de începerea procesului penal – situație care suspendă pentru trei luni termenul înăuntrul căruia partea vătămată poate formula plângerea prealabilă, în vederea desfășurării procedurii de mediere. Înțelegerea părților, consemnată în acordul de mediere, va împiedica începerea procesului penal.
În caz contrar, art. 69 alin. 2 din Legea 192/2006 subliniază că „în lipsa unui acord privind înțelegerea totală a părților, termenul pentru introducerea plângerii prealabile își va relua cursul din momentul încheierii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare”.
Dacă părțile aleg medierea după declanșarea procesului penal – procurorul/judecătorul acordă un termen de 3 luni de suspendare a procedurii penale, de la momentul prezentării de către părți a contractului de mediere (art. 312, alin. 3, Cod procedură penală).
Dacă acordul de mediere intervine în faza de urmărire penală, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul, în anumite condiții, sub rezerva sancțiunii de revocare a măsurii de renunțare la urmărirea penală, poate dispune suspectului/inculpatului obligația de a înlătura consecințele faptei sale sau să convină cu partea civilă o modalitate de reparare a prejudiciului produs, stabilind un termen de 9 luni pentru executarea obligațiilor stabilite în acordul de mediere.
Prin mediere, părțile pot dispune atât asupra aspectelor referitoare la recuperarea prejudiciului produs ca urmare a săvârșirii infracțiunii, dar și asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat (numai în cazul încetării procesului penal) și a altor cheltuieli judiciare efectuate de părți, caz în care instanța va dispune asupra cheltuielilor conform înțelegerii părților stabilite printr-un acord de mediere, cu privire la modalitatea și persoana care le va suporta (art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c și art. 276 alin. (3) C.p.p.).
Acordul prin care părțile au convenit cu privire la recuperarea prejudiciului, în faza de urmărire penală, poate fi supus validării prin autentificare la notar sau consfințire la instanță (procurorul are atribuții doar în sfera penală a cauzei).
Dacă acordul de mediere intervine în faza de judecată (doar până la momentul citirii actului de sesizare de către instanță), aceasta va lua act de înțelegerea părților în conținutul hotărârii judecătorești și va opri procesul penal.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1, 2 și 3) din Codul de procedură penală, „în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii. Inculpatul poate recunoaște în tot sau în parte pretențiile părții civile, iar instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Pentru pretențiile civile nerecunoscute, urmând să se depună probe.”
În cazul în care părțile nu au ajuns la o înțelegere, procedura penală va fi reluată, din oficiu, din momentul prezentării procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, dar nu mai târziu de trei luni de la data semnării contractului de mediere.
În cauzele penale, medierea trebuie să se desfășoare cu garantarea dreptului la asistență juridică și serviciile unui interpret (dacă este cazul). Dacă părțile renunță la aceste servicii, mențiunea trebuie făcută în mod expres, sub sancțiunea nulității întregii proceduri de mediere.
Înțelegerea părților formulată prin Acordul de mediere va fi transmisă prin grija mediatorului organelor judiciare, care vor lua act de voința acestora și vor dispune în consecință.
În cazul minorilor, garanțiile prevăzute de lege pentru desfășurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, și în cadrul procedurii de mediere.
ACORDUL DE MEDIERE
Art. 16, lit. g, NCPP: „Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată, dacă a intervenit împăcarea sau a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii” (Legea medierii).
Acordul de mediere este forma scrisă a soluției identificate de către părți și vizează fie aspecte legate de latura civilă și latura penală a cauzei, fie aspecte legate doar de latura civilă sau doar de latura penală a acesteia.
Părțile pot alege să investească Acordul de mediere cu formula executorie prin consfințirea acestuia de către instanța de judecată, autentificare notarială sau atestare avocațială. Astfel, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate și consemnate în Acordul de mediere, partea interesată poate apela la un executor judecătoresc în vederea declanșării procedurii de executare silită, fără a efectua alte demersuri prealabile.
Avantajele medierii pentru partea vătămată:
– Medierea răspunde nevoilor victimelor și familiilor restrânse ale acestora, sub aspect emoțional, financiar și social;
– Libertatea de a dispune asupra soluției privind recuperarea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii;
– Posibilitatea recuperării prejudiciului într-un timp mult mai scurt;
– Desfășurarea procedurii de mediere într-un cadru privat, în condiții de confidențialitate, cu protejarea imaginii și a intimității victimei, spre deosebire de publicitatea dată de judecata clasică;
– Partea vătămată poate decide dacă negocierile se vor purta printr-un dialog direct cu suspectul/inculpatul (în ședințe comune) sau indirect (în ședințe separate), prin intermediul mediatorului;
– Posibilitatea prezenței altor persoane în cadrul ședințelor de mediere, care au legătură cu cauza penală sau care sunt agreate de părți;
– Termenul de 3 luni privind suspendarea procedurii de depunere a plângerii prealabile sau pentru suspendarea procedurii judiciare, în vederea soluționării pe cale amiabilă a conflictului;
– Posibilitatea de a reveni pe calea justiției pentru judecarea cauzei atunci când prin mediere nu s-a obținut rezultatul dorit;
Avantajele procedurii de mediere pentru autorul faptei:
– Fapta prevăzută ca infracțiune și soluționată prin mediere nu va mai fi înscrisă în cazierul judiciar;
– Înțelegerea totală cuprinsă în Acordul de mediere împiedică punerea în mișcare sau continuarea procesului penal;
– Evitarea unui proces penal și exonerarea totală de răspundere penală la infracțiunile pretabile împăcării ori retragerii plângerii prealabile;
– Partea vătămată nu mai poate depune plângere pentru aceeași faptă;
– Șansa pentru autorul faptei de a rămâne în libertate și de a se reeduca;
– Revocarea măsurii arestului preventiv, Acordul de mediere fiind o condiție care înlătură această măsură, conform art. 242 alin. 1 din NCPP;
– Posibilitatea reducerii pedepsei aplicate sau a limitelor de pedeapsă, reținând ca o circumstanță atenuantă Acordul de mediere prin care se arată eforturile făptuitorului de a reduce sau înlătura consecințele infracțiunii săvârșite.
