Așa cum am mai spus, în România medierea poate contribui semnificativ la soluționarea disputelor pe tot parcursul procesului judiciar, inclusiv în faza de  executare silita, atunci cand partile aleg sa decida impreuna asupra modalitatii de executare a obligatiilor prevazute intr-un document investit cu formula executorie.

Deși, din punct de vedere procedural, executarea silită reprezintă partea finală a solutionarii unui litigiu, respectiv implementarea unui titlu executoriu, realitatea a demonstrat de nenumarate ori că este destul de greu de prefigurat momentul și cuantumul recuperării creanțelor sau a altor drepturi, legal recunoscute; se întâmplă destul de des ca astfel de situații să se întindă pe perioade mari de timp sau chiar  putând intra sub incidența normelor de prescriere sau perimare, atunci când creditorul nu reușește îndeplinirea unor formalități în termenul prevăzut de lege pentru executarea hotărârilor judecătorești.

Cele mai frecvente situații prin care procedura de executare poate fi obstrucționată, fac trimitere la starea patrimonială sau economică deficitară a bunurilor/veniturilor debitorului, precum și la reaua credință a acestuia, folosind diverse metode de temporizare a executarii titlului, prin nerecunoașterea sau refuzul îndeplinirii obligațiilor, a lipsei bunurilor urmaribile (înstrăinarea bunurilor) sau a imposibilitatii valorificarii unor astfel de bunuri, contestații la executare etc.

Art. 628, al.  1, C.pr.civ. ne arată că pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări, încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.

Pentru evitarea unor astfel de situații, legiuitorul român permite, prin continutul art. 630 din C.pr.civ., posibilitatea intervenției mediatorului, astfel : ˮÎn tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul si debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor bănești  sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin buna învoială  sau ca plata obligației să se facă în alt mod admis de legeˮ.

Așadar, mediatorul poate facilita celor două părți un dialog punctual, cu precădere în favoarea creditorului,  centrat doar pe modalități de îndeplinire a obligațiilor prevăzute în titlu, bazate pe surse reale si accesibile pentru debitor, care să prefigureze cu certitudine stingerea obligațiilor. Aceste surse pot face referire la vânzări amiabile, eșalonări, împrumuturi, intervenția unor terți sau alte modalitați care profită soluționării disputei, în limitele  admise de lege.

Referindu-ne la executarile silite care privesc cauzele cu minori, putem spune că medierea ar trebui să fie o primă opțiune pentru pătinții sau reprezentanții legali ai minorului.

Principiile care guverneaza medierea raspund fidel criteriilor, cerintelor si masurilor care definesc principiul interesului superior al minorului, evitandu-se stresul la carea ar fi expus acesta prin rigiditatea normelor procedurale ale unei executări silite.

Prin prevederile art. 263, al. 2, C. Civ., legiuitorul a stabilit ca ’’pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale amiabila’’.

Pot fi mediate aspecte legate de stabilirea locuinţei minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ţine fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum şi alte măsuri prevăzute de lege.

Alte aspecte care pot fi mediate in faza de executare silită pot face referire la cheltuielile aferente procedurii: taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului, expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, etc.