Medierea relațiilor de familie
Divorț, custodie, partaj- posibile fără dureri de cap !
Divorțul centrat pe interesele și preocupările minorului tău asigură o separare fără conflicte și o cale mai ușoară de tranziție pentru copilul tău.
Despărțirea – un eveniment trist și stresant, deseori devastator pentru familia restrânsă. Însă, dincolo de impactul emoțional, partenerii trebuie să aibă în vedere abordarea unor noi strategii care să corespundă noilor circumstanțe și care, pe termen mediu și lung să le asigure celor implicați continuitatea unor condiții de viață favorabile.
Prin avantajele pe care le vom prezenta mai jos, putem spune că medierea este una dintre cele mai eficiente și recomandate proceduri pe care membrii unei familii o pot utiliza în cazul existenței unor dispute, mai cu seamă în cazul familiilor cu minori.
Prin art. 64, Legea 192/2006 legiuitorul arată tipurile de neînțelegeri dintre soți, care pot face obiectul medierii, respectiv: continuarea căsătoriei, partajul de bunuri comune, exercițiul drepturilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, contribuția părinților la întreținerea copiilor și orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți, cu privire la drepturi de care ei pot dispune și care vor răspunde nevoilor și intereselor tuturor celor implicați, potrivit legii.
Părțile pot apela la un mediator din proprie inițiativă sau la recomandarea organelor judiciare, atunci când acestea au luat act de obiectul disputei.
Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente, ținând seama de circumstanțele cauzei sunt datoare să dea toate îndrumările necesare privind metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă și să recomande părților să recurgă la medierej în orice faza a judecății (art. 263, NCC si art. 227 NCPC)
Pentru soluționarea unui litigiu aflat pe rolul instanței de judecată, părțile pot solicita suspendarea judecării pentru un termen de maxim trei luni, în vederea soluționării prin procedura medierii a cauzei.
Modificarea structurii unei familii și separarea de unul dintre părinți sau scoaterea din mediul familial a copiilor pot cauza acestora traume greu de recuperat. Ori, tocmai de aceea, în aceste cazuri, desfășurarea procedurii de mediere are ca obiectiv prioritar respectarea reglementărilor privitoare la interesul superior al minorului.
Art. 65, legea 192/2006:
1. „Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinții să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilității părintești, separația în fapt sau divorțul să nu împieteze asupra creșterii și dezvoltării acestuia”;
- Autoritatea tutelară competentă întocmește si eliberează, la cererea mediatorului cu care părțile au încheiat contractul sau la cererea oricareia dintre părți, raportul de anchetă psihosocială, care este comunicat solicitantului.’’
Tot din perspectiva respectării interesului superior al minorului, deși fără caracter obligatoriu, considerăm că prezența unui specialist în protecția minorului, în cadrul ședinței de mediere nu este doar oportună, ci și necesară.
Rezultatul obținut prin mediere vizează înțelegerea totală sau parțială a soților, care va îmbrăca forma unui Acord de mediere și care va fi înaintat instanței competente să pronunțe divorțul și să consfințească înțelegerea părților printr-o hotărâre de expedient.
Mediatorul, cu respectarea prevederilor legale în materie, va depunde toate diligențele în vederea evaluării, gestionării și coordonării eficiente a procedurii de mediere, astel încât părțile să beneficieze, prin consens, de un rezultat reciproc avantajos.
Avantaje pe care le prezintă medierea conflictelor de familie:
– prioritizarea interesului superior al minorului prin elaborarea și implementarea, cu sprijinul mediatorului, a metodelor si condițiilor de îngrijire, creștere și educare a copiilor în cazul separarii părinților;
– copiii sunt protejați de stresul, anxietatea si ostilitatea părinților, care printr-un proces clasic de judecată și alături de avocați devin adversari;
– caracterul nepublic al procedurii de mediere protejează părțile de disconfortul expunerii unor aspecte și detalii intime, personale din cadrul familiei, la care ar fi expuși prin procedura tradițională de judecată;
– desfășurarea procedurii de mediere cu respectarea principiului confidențialitătii, în ședințe comune sau separate, în condiții propuse și agreate de părți;
– timpul redus de soluționare a disputei, cu stabilirea unui calendar agreat de părți, spre deosebire de rigorile impuse, specifice procedurii judiciare, care se pot întinde pe perioade lungi de timp, uneori chiar ani de zile, prin folosirea căilor de atac, a elementelor probatorii și de expertiză, etc;
– de asemenea, sub aspect financiar, procedura de mediere prezintă reduceri substanțiale comparativ cu procedurile judiciare, astfel:
1. 20 lei taxa de timbru judiciar pentru cererea de încuviințare de către instanța de judecată a Acordului de mediere;
2. 50 % reducere din valoarea totală care ar fi platită pentru un partaj judiciar realizat pe calea instanței sau prin procedura notarială, la care s-ar adăuga și onorariul notarului;
3. evitarea cheltuielilor care insoțesc procedura judiciară (taxele de timbru, onorarii experți, costuri pentru materiale probatorii sau alte cheltuieli indirecte, uneori greu de justificat);
-caracterul consensual al medierii oferă șanse sporite, menite să restabilească, să păstreze și să îmbunătățească relațiile de familie sau dacă este cazul, să păstreze între foștii soți o relație de parteneriat durabilă, optimă pentru continuitatea unor activități comune ( întreținere și îngrijire minori, afaceri sau alte proiecte deja inițiate, etc).